Preocuparea majoră a tuturor timpurilor a fost și este promovarea și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Ideea de ,,drepturi ale omului” își are rădăcinile încă din cele mai vechi timpuri, cu sensul că fiecare individ este îndreptățit să pretindă recunoașterea propriei sale demnități și respectarea lui ca persoană.

    În sens mai larg, conceptul ,,drepturi ale omului” include un sistem de drepturi, libertăți și îndatoriri de care se bucură fiecare om fără nici un fel de deosebire: rasă, culoare, sex, limbă, religie, origine socială sau naționalitate, avere, indiferent de țara în care trăiește, în virtutea faptului că este om.

   Comunitatea internațională a conștientizat importanța drepturilor omului și a întreprins măsuri concrete pentru internaționalizarea lor. Acest lucru a fost îndeplinit odată cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului prin Rezoluția 217 din 10 decembrie 1948 de Adunarea Generală a ONU. Astfel, ziua de 10 decembrie a fost proclamată de către ONU Ziua Drepturilor Omului.

     Ținîndu-se cont de actualitatea domeniului drepturilor și libertăților omului, Republica Moldova a aderat la Declarația Universală a Drepturilor Omului la 28 iunie 1990 și a ratificat Pactele internaționale cu privire la drepturile civile și politice și cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.

   Cadrul juridic intern cu referire la domeniul protecției drepturilor și libertăților fundamentale are la bază Legea Fundamentală a țării - Constituția Republicii Moldova, care garantează dreptul persoanei și accesul acesteia la justiție, iar dacă o autoritate încalcă vreun drept al persoanei, aceasta poate ataca în justiție cauza respectivă.

        De asemenea, s-au întreprins pași concreți privind protecția și promovarea drepturilor omului:

-         din 1998 în republică activează centrul Pentru drepturile Omului în or. Chișinău,

-     în cadrul Parlamentului Republicii Moldova activează Comisia permanentă pentru drepturile omului și minorităților naționale,

-         la 12 mai 2011, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărîrea Nr. 90 cu privire la aprobarea Planului național de acțiuni în domeniul drepturilor omului pe anii 2011-2014,

-         a fost instituită Comisia pentru implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului pe anii 2011–2014,

-      Acordul de asociere Moldova - UE semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014, care pune accent pe drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

      Populația trebuie să se simtă apărată de instituțiile statului, obligate să intervină de fiecare dată cînd se încalcă drepturile omului. Garantul principal al implementării și asigurării protecției drepturilor fundamentale este și administrația publică – ca reprezentant al colectivității la nivel central și local. Astfel, persoanele care se simt lezate în drepturile sale legitime se pot adresa la autoritățile publice centrale și locale pentru sesizarea acestui fapt, în baza Legii Nr. 190 din 19 iulie 1994 cu privire la petiționare, pentru înlăturarea nedreptății, anihilarea consecințelor ei și repararea daunei sau repunerea în drepturi.   

     Problematica drepturilor omului trebuie să aibă semnificație prioritară în activitatea autorităților administrației publice locale, acest lucru fiind indicat în articolul 22, punctul ,,b” al Legii 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și la statutul funcționarului public, care prevede că una din obligațiile principale ale funcționarului public este să respecte cu strictețe drepturile și libertățile cetățenilor. Această obligație se regăsește și în Legea Nr. 25 din 22 februarie 2008 privind Codul de conduită al funcționarului public, în articolul 4, cu referire la principiile de conduită ale funcționarului public, care este obligat să ia decizii și să întreprindă acțiuni în mod imparțial, nediscriminatoriu și echitabil, fără a acorda prioritate unor persoane sau grupuri în funcție de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială.

    Totodată, cu referire la Legea Nr. 435 din 28 decembrie 2006 privind descentralizarea administrativă, care pune accent pe tendința de descentralizare a puterii conform principiului subsidiarității, exercitarea responsabilităților publice se face de către autoritățile publice care sunt mai aproape de cetățeni și de interesele acestora, asigurîndu-se în acest fel protecția eficientă a drepturilor și libertăților.

     În această ordine de idei, menţionăm și rolul funcţionarilor publici în sensibilizarea publicului spre drepturile omului.

    Astfel, formarea culturii drepturilor omului este de a învăţa pe fiecare persoană din societate care-i sunt drepturile şi libertăţile, pentru ca ele să fie respectate şi, în același timp, să se protejeze drepturile şi libertăţile altora.

    Eforturile depuse la formarea culturii drepturilor omului vor aduce rezultate numai dacă funcţionarii publici vor conştientiza rolul primordial pe care îl au în respectarea şi protecţia drepturilor omului, dacă societatea civilă se va implica activ în acest proces.

Secția administrație publică