Situată în inima codrilor străvechi, la aproximativ 40 km nord-vest de Chișinău, Mănăstirea Căpriana este una dintre cele mai vechi și mai importante vetre spirituale din Republica Moldova. Prima mențiune documentară datează din anul 1420, iar în 1429 domnitorul Alexandru cel Bun îi acordă statutul de mănăstire domnească, fiind numită în actele vremii „mănăstirea de la Vâșnovăț”. Lăcașul a fost legat de nume ilustre, precum Marena – fiica unui nobil local și soția domnitorului – care a donat un prețios epitrahil brodat, considerat cea mai veche broderie bisericească păstrată în Moldova.

De-a lungul secolelor, mănăstirea a beneficiat de sprijinul domnitorilor moldoveni, inclusiv Ștefan cel Mare, care a reparat biserica după cutremurul din 1471, și Petru Rareș, care a reconstruit din temelii actualul edificiu între 1542–1545. Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată în stil moldovenesc medieval și este considerată unică pe teritoriul Republicii Moldova, fiind singurul monument de cult păstrat integral din acea epocă.

Alexandru Lăpușneanu și Vasile Lupu au continuat lucrările și donațiile, contribuind la dezvoltarea și înfrumusețarea așezământului. În secolul al XVII-lea, mănăstirea intră într-o perioadă de declin, fiind închinată Mănăstirii Zografu de pe Muntele AthosMai târziu, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a condus lucrări de restaurare importante în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

În 1840 și 1903, s-au ridicat două biserici suplimentare: „Sfântul Gheorghe” și „Sfântul Nicolae”, iar mănăstirea a devenit un centru spiritual și cultural de referință, cunoscută și pentru vasta sa bibliotecă. Regimul sovietic a adus însă distrugeri masive: în 1962, mănăstirea a fost închisă, chiliile transformate în sanatoriu, iar bisericile în club, depozit și alte spații administrative. Biblioteca a fost dispersată, iar patrimoniul religios devastat.

Abia în 1989, odată cu începuturile mișcării de renaștere națională, mănăstirea și-a redeschis porțile. Mai târziu, au fost întreprinse ample lucrări de restaurare, susținute de stat și donatori privați. Astăzi, Mănăstirea Căpriana este nu doar un important centru de pelerinaj și spiritualitate, ci și o emblemă a rezistenței culturale și a credinței naționale.