În jurul „Lacului Ghidighici” ruta data propune o călătorie captivantă prin patru sate pitorești, fiecare cu o identitate aparte, dar unite prin peisaje superbe, tradiții bine păstrate și obiective cu valoare istorică și spirituală. Acest traseu este ideal pentru turiștii interesați de patrimoniul rural autentic, dar și pentru iubitorii de natură, vinuri locale, meșteșuguri și gastronomie.

Călătoria începe în satul Roșcani, atestat documentar în anul 1622. Aici, turiștii pot vizita Biserica „Sf. Dumitru”, construită în secolul al XIX-lea, o construcție ce păstrează încă farmecul arhitecturii ecleziastice tradiționale. Din biserica de lemn din 1794 a rămas doar paraclisul/clopotnița, strămutată în cimitirul satului. Cele mai vechi fântâni - de la biserică și de la școală, folosite și azi de săteni, mai păstrează gustul apei din copilăria buneilor. Pe locul școlii vechi, se mai păstrează amintirea primilor pași spre educație făcuți de buneiii satului pe când erau copii. Tot în vatra vece tineretul se aduna odinioară la locul horelor, unde sunetul fluierului și al viorii lăutarilor încingea petreceri de neuitat până în zori.

Un reper important este moșia boierului Roșca, figură care a dat probabil și numele localității. Se mai păstrează ruinele casei boierului Leonard, cu un beci vechi, impresionant prin mărime și construcție. Iar la marginea satului se află locul unei vechi mori cu motor, martor al începuturilor industriale în zona rurală. De altfel, Roșcani este înconjurat de păduri dese, precum cea de pini, pădurea Rădeni și pădurea Roșcani, ideale pentru drumeții sau turism verde.

A doua oprire este în Sireți, sat cu o istorie bogată, atestat încă din anul 1593. Vatra veche a satului se află în zona numită Gura Cazacului, loc cu încărcătură simbolică și legendară. Biserica „Sf. Nicolai”, construită în apropierea fostei biserici de lemn și a unei posibile școli bisericești, este un centru spiritual important. În preajmă se pot vizita ruinele casei parohiale, iar în apropiere – beciul acesteia, păstrat în stare bună. Fosta școală din 1873, transformată ulterior în primărie, spune povestea unei comunități care a pus mereu preț pe educație și organizare. Iar școala veche din 1901, deși nu mai este funcțională, rămâne un reper istoric în peisajul local.

Sireți impresionează prin viața religioasă activă, cu cinci biserici, inclusiv Mănăstirea „Sf. Iacob Persul”, cunoscută pentru frumusețea sa arhitecturală și amplasarea idilică. Astfel în sat se găsește acoperit cu lespezi de piatră la exterior și schitul „Sfinții Mari Mucenici Mercurie și Ecaterina” (2011) construit conform unui proiect atonit al schitului „Sfintei Ana” de pe Sfântul munte Athos pe terenul donat de călugărița Teodora Jalbă. Pictura interioară în stil bizantin reflectă diversitatea duhovnicească a localității.

Muzeul local, fondat în 2003 de profesorul de istorie Nicolae Olaru în Liceul „Grigore Vieru”, printre exponatele sale are una dintre cele mai rare colecții de manuale școlare din toate timpurile, unde vizitatorul poate vedea cum buneii noștrii făceau carte. Un simbol al continuității este Izvorul lui Nichifor Țopa, o cișmea veche frumos amenajată ce dăinuie de generații.

Drumul continuă spre Cojușna, una dintre cele mai vechi localități din zonă, atestată în 1508. Primul punct de interes este Biserica „Sf. Mucenic Gheorghe”, care domină centrul satului prin sobrietate și spiritualitate. A fost construită între anii 1815 - 1858, pe locul unei biserici de lemn atestate în 1779. Reconstruită în perioada interbelică, aceasta nu s-a închis nici în perioada sovietică.

În vatra veche se mai păstrează locul unei posibile școli bisericești și urmele ale altor șase școli vechi, din perioade diferite, care reflectă evoluția educației locale. În sat se găsesc două beciuri vechi și o cișmea tradițională, elemente tipice gospodăriilor din Codrii Moldovei. Pe Valea Cojușnei sunt amplasate Parcul central (1960), complexul istorico-peisagistic (2024) cu multiple monumente inedite comemorative și o impunătoare Casă de cultură (1956), toate completează vizita cu un strop de relaxare într-un colt de natură în mijlocul citadin al localității.

Fabrica de dulciuri „Nefis” este una dintre atracțiile moderne – un loc unde turiștii pot degusta produse delicioase din biscuiți și ciocolată. Cojușna este totodată un centru vitivinicol important, găzduind renumita Vinărie Chateaux Cojușna „Migdal-P” (1995) cu vinuri și divinuri de calitate superioară, recunoscute pe plan internațional obținute de pe 200 ha de viță-de-vie proprie în regiunea Codru. Este prima vinărie din țară care a implementat tehnologia franceză „Charentais” pentru distilare. Printre produsele emblematice se remarcă vinul „Piatra Roșie”. Dar turiștii aici pe lângă vinuri selecte pot beneficia de tururi ghidate prin galerii originale, popasuri în sălile de degustare, vizite ale muzeului vinăriei, punctul de belvedere, un restaurant elegant cu bucate tradiționale și posibilități de cazare.

Pentru iubitorii vinurilor artizanale, micro-vinăria „Pomușoară Dulcișoară” dintr-un beci istoric restaurat cu o sală de degustare elegantă, valorifică propriile vii și oferă vizitatorilor o experiență autentică, ce combină vinurile locale cu gastronomia tradițională.

Meșteșugurile locale sunt reprezentate prin fabrica de butoaie „Alsev” (1995), care produce produce lunar circa 140–150 de butoaie (5–500 litri), din lemn uscat natural și „prăjit” manual. Butoaiele sunt folosite pentru vin și coniac și sunt exportate în Europa, Canada și SUA. Vizitatorii pot face un tur pentru a descoperi procesul de creare a butoaielor – de la selecția lemnului până la finisarea artizanală a fiecărui recipient.

Ultima destinație este Scoreni, sat pitoresc atestat în 1718, renumit pentru peisaje, lemnărie și butoaiele sale. Vatra veche a satului adăpostește urmele fostei biserici din lemn, ale casei preotului, ale școlii parohiale și ale școlii ministeriale de la „trei brazi”. De asemenea, turiștii pot vedea școala medie veche și fosta bancă țărănească, instituții care au contribuit la dezvoltarea economică a comunității. Biserica „Sf. Spiridon”, ridicată în 1861, este un reper istoric și spiritual important în sat.

Parcul central din sat adăpostește Complexul muzeistic Scoreni, unde se află Butoiul gigant – simbol al meșteșugului local. Pe dealurile satului se găsește locul casei boierului Alexandru Gavrilan, alături de fântâna sa, care încă mai este folosită și azi. În zonă existau șapte mori de vânt – astăzi doar în imaginație, dar încărcate de poveștile locale. Sit-ul arheologic din zonă oferă perspective interesante asupra vechimii așezării.

Rezervația peisagistică Căpriana–Scoreni este o bijuterie naturală, ideală pentru drumeții și observarea biodiversității. Un punct unic este Stejarul lui Ștefan cel Mare, despre care localnicii spun că îl ține minte de domnitorul însuși.

Traseul prin satele din jurul lacului Ghidighici este o combinație inspirată între vechi și nou, sacru și profan, istorie și vin, păduri și monumente. Este o destinație completă, care merită cunoscută și promovată ca una dintre cele mai diverse sub-zone turistice ale raionului Strășeni.