Ruta aceasta oferă o incursiune captivantă în istoria și spiritul locurilor din centrul raionului Strășeni.Acest traseu unește sate vechi cu tradiții, peisaje pitorești și urme ale unei vieți rurale interesante.

Primul popas pe traseu este satul Ghelăuza, documentat pentru prima dată la 24 aprilie 1677. Vatra veche a satului păstrează farmecul de odinioară, unde se știe că a existat o biserică mica din lemn. Tot aici se mai pot observa vestigiile primăriei vechi și ale unei prăvălii vechi cu beci adânc, care împreună reconstituiesc viața de odinioară a satului. Biserica actuală „Adormirea Maicii Domnului” domină spiritual peisajul local și este un loc de reculegere și liniște. Un punct de interes cultural este casa scriitorului Ion Anton, un simbol al contribuției satului la cultura națională.

Valea Galăuzei, cu relieful său pitoresc și natură sălbatică, oferă posibilități pentru drumeții și fotografii spectaculoase. La fel în apropiere se află și vatra părăsită din Ponor, un loc misterios, marcat de urmele unei așezări uitate.

A doua destinație este satul Recea, atestat încă din 14 aprilie 1617. Vatra veche a satului este presărată cu vestigii valoroase, cum ar fi altarul bisericii vechi din lemn (1793–1959 și urmele școlii bisericești din 1861, care a format generații de copii, de fapt străbuneii copiilor de azi. În casa fostului preot a funcționat anterior o școală începând cu anul 1920, iar din 1960 s-a construit o clădire a școlii noi. În preajmă, biserica „Sf. Dumitru” este centrul vieții spirituale a comunității din Recea. În sat s-au păstrat și două beciuri vechi, care ascund misterele unor prăvălii de altădată.

Un alt punct de interes este Șleahul vechi, drumul ce lega comunitățile din vecinătate cu lumea mare. De altfel, oameii locului păstrează și memoria unor sate dispărute, precum Tutoveni, Gherești și Ponor, fiecare cu vetrele lor vechi devenite mai târziu parte din Recea. Peisajul este dominat de cele patru păduri – Larga, Ichel, Căpiniciului și Odăi – bune pentru drumeții și turism în natură.

Pe traseu urmează Zubrești, sat atestat în anul 1622. Și aici vatra de odineaoară păstrează altarul primei biserici cel mai probabile din lemn de codru și a patru școli vechi, fiecare cu poveștile ei. La acestea se adaogă locul vechii poște, al fostelor dughene și o casă bătrânească cu beci mare ce reflectă mărturii ale vieții de altădată. Un loc aparte în sat se numește „La Roată”, unde se făceau hore și adunări populare în trecut. Biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”, construită în 1897, impresionează prin arhitectura sa.

Interesant este și locul curții boierului Capetanopulos, unde pot fi văzuți nucii bătrâni și fântâna boierului. În zonă se mai păstrează amintiri despre morile de altădată, dar și Fântâna flăcăilor - o altă oprire ce merită atenție, cu poveștile ei despre tradițiile locale. De asemenea, Movila mare oferă o panoramă deosebită și reprezintă o incursiune în istoria locală.

Chirianca, al patrulea sat pe traseu, a fost menționat pentru prima oară în 1622. Aici se află vatra veche, cu urme ale bisericii vechi, școlii primare și două prăvălii comerciale. Locul horelor și al fostei dughene reînvie atmosfera satelor de odinioară. Biserica „Înălțarea Domnului” este o construcție frumoasă, ce dăinuie peste localitate. Merită a fi vizitat și muzeul local, amenajat în incinta școlii, ce adăpostește obiecte de patrimoniu rural. Un punct arheologic important în traseu poate fi și situl geto-dacic din apropierea satului, iar pădurea la Avram oferă un cadru natural perfect pentru odihnă, picnicuri și activități ecoturistice.

Ultima localitate de pe traseu este Voinova, sat documentat încă prin 1435 – una dintre cele mai vechi așezări din zonă. Vatra veche păstrează urmele bisericii din lemn „Sf. Nicolae” și ale casei preotului, care a servit și ca prima școală din sat. Locul fostei primării reconstituie centrul administrativ istoric al satului. Foarte interesante sunt urmele morilor de vânt, odinioară parte importantă a economiei locale. Totodată Voinova este renumită pentru cele trei iazuri boierești: al lui Sârbu, Lionika și Gamaniuc, care amintesc despre istoria locală. Azi aceste iazuri sunt locuri folosite pentru agrement, pescuit și relaxare în mijlocul naturii.

În general, acest traseu este o călătorie prin timp și tradiție, ce unește elemente de patrimoniu material și immaterial local ancorat în istoria unor sate ascunse printre dealurile din mijlocul raionului Strășeni. Astfel, fiecare localitate spune o poveste diferită, dar toate împărtășesc spiritul autentic al satului din centrul Moldovei. Vizitatorii pot descoperi aici nu doar vestigii istorice, ci și ospitalitatea caldă a comunităților locale. Este un traseu recomandat celor pasionați de istorie, etnografie, natură și turism cultural.